7. Voi fi vesel şi mă voi bucura în mila ta, fiindcă ai luat aminte la tulburarea mea; mi‑ai cunoscut sufletul chiar în nenorociri.
8. Şi nu m-ai închis în mâna duşmanului; mi-ai pus picioarele la loc larg.
9. Ai milă de mine, Doamne, fiindcă sunt în necaz; şi cu mâhnire este mistuit ochiul meu, sufletul meu şi pântecele meu.
10. Căci viaţa mi se consumă în întristare şi anii mei în suspin, puterea mea eşuează din cauza nelegiuirii mele şi oasele mi s-au mistuit.