6. În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu; el mi-a auzit vocea din templul său şi strigătul meu a ajuns înaintea lui, în urechile lui.
7. Atunci pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat, temeliile munţilor de asemenea s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că s-a înfuriat.
8. Un fum s-a înălţat din nările lui şi foc mistuia din gura lui, cărbuni s-au aprins prin el.
9. El de asemenea a aplecat cerurile şi a coborât, şi întuneric era sub picioarele lui.
10. Şi călărea pe un heruvim şi zbura; da, el zbura pe aripile vântului.
11. A făcut întunericul locul lui tainic, cortul lui de jur împrejurul lui erau ape întunecoase şi nori groşi ai cerurilor.
12. La strălucirea dinaintea sa, norii lui groşi au trecut; grindină şi cărbuni de foc.
13. Domnul de asemenea a tunat în ceruri şi cel Preaînalt a dat drumul vocii sale; grindină şi cărbuni de foc.
14. Da, şi-a trimis săgeţile şi i-a împrăştiat; şi a aruncat fulgere şi i-a învins.
15. Atunci s-au văzut albiile apelor şi temeliile lumii s-au dezgolit la mustrarea ta, Doamne, la pufnirea suflării nărilor tale.
16. El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.
17. M-a eliberat de duşmanul meu puternic şi de cei ce m-au urât, fiindcă erau prea puternici pentru mine.