14. De oamenii care sunt mâna ta, Doamne, de oamenii lumii, care îşi au partea în această viaţă şi a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii şi îşi lasă restul averii la pruncii lor.
15. Cât despre mine, îţi voi privi faţa în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.