6. Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munţilor.
7. La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8. Ele urcă pe munţi; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9. Ai aşezat un hotar ca ele să nu treacă peste ea, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10. El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11. Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici îşi astâmpără setea.
12. Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, îşi vor avea locuinţele.
13. El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14. El face să crească iarba pentru vite şi verdeaţă pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15. Şi vin, care face inima omului veselă, şi untdelemn pentru a face faţa lui să strălucească şi pâine care întăreşte inima omului.
16. Copacii Domnului sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17. Unde păsările îşi fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.