2. Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3. Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4. Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5. Care a pus fundaţiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6. Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munţilor.
7. La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8. Ele urcă pe munţi; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9. Ai aşezat un hotar ca ele să nu treacă peste ea, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10. El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11. Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici îşi astâmpără setea.