9. Căci am mâncat cenuşa ca pâinea şi mi-am amestecat băutura cu plâns,
10. Din cauza indignării tale şi a furiei tale, căci tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat jos.
11. Zilele mele sunt ca o umbră care se lungeşte; şi eu sunt uscat precum iarba.
12. Dar tu, Doamne, vei dăinui pentru totdeauna; şi amintirea ta din generaţie în generaţie.
13. Tu te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăţi favoare, da, timpul rânduit a venit.
14. Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale şi arată favoare ţărânii lui.
15. Astfel păgânii se vor teme de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de gloria ta.