1. Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor neevlavioşi, nici nu stă în calea păcătoşilor, nici nu şade în scaunul batjocoritorilor.
2. Ci desfătarea lui este în legea Domnului; şi zi şi noapte meditează în legea lui.
3. Şi va fi ca un pom sădit lângă râurile de apă, care îşi dă rodul la timpul său; frunza sa de asemenea nu se va veșteji; şi tot ce face va prospera.
4. Nu tot aşa sunt cei neevlavioşi; ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei neevlavioşi nu vor rămâne în picioare la judecată, nici păcătoşii în adunarea celor drepţi.
6. Fiindcă Domnul cunoaşte calea celor drepţi; dar calea celor neevlavioşi va pieri.