2. Când cei drepţi sunt în autoritate, poporul se bucură; dar când cel stricat conduce, poporul jeleşte.
3. Oricine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, dar cel ce se însoţeşte cu curvele îşi cheltuieşte averea.
4. Prin judecată împăratul întemeiază ţara, dar cel ce primeşte daruri o răstoarnă.
5. Un om care linguşeşte pe vecinul său întinde o cursă pentru picioarele sale.
6. În fărădelegea unui om rău se află o capcană, dar cel drept cântă şi se bucură.
7. Cel drept ia aminte la cauza săracului, dar cel stricat dă atenţie să nu o cunoască.
8. Oamenii batjocoritori aduc o cetate în capcană, dar oamenii înţelepţi întorc furia.
9. Dacă un om înţelept se ceartă cu un om nebun, fie că se înfurie, fie că râde, nu este odihnă.
10. Cei setoşi de sânge urăsc pe cel integru, dar cei drepţi îi caută sufletul.
11. Un prost îşi rosteşte toată mintea, dar un om înţelept o păstrează până mai târziu.
12. Dacă un conducător dă ascultare la minciuni, toţi servitorii lui sunt stricaţi.
13. Săracul şi omul înşelător se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14. Împăratul care cu credincioşie judecă pe sărac va avea tronul lui întemeiat pentru totdeauna.
15. Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune, dar un copil lăsat de capul lui o face de ruşine pe mama lui.
16. Când cei stricaţi se înmulţesc, creşte fărădelegea, dar cei drepţi vor vedea căderea lor.
17. Corectează pe fiul tău şi îţi va da odihnă; da, el va da desfătare sufletului tău.
18. Unde nu este viziune poporul piere, dar cel ce ţine legea, fericit este el.
19. Un servitor nu va fi corectat prin cuvinte, căci deşi înţelege nu va răspunde.