15. Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16. Un om înţelept se teme şi se depărtează de rău, dar prostul se înfurie şi este încrezător.
17. Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, şi un bărbat al planurilor stricate este urât de alţii.
18. Cei simpli moştenesc nechibzuinţă, dar cei chibzuiţi sunt încoronaţi cu cunoaştere.
19. Cei răi se apleacă în faţa celor buni, şi cei stricaţi la porţile celui drept.
20. Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulţi prieteni.
21. Cel ce dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22. Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă şi adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23. În toată munca este câştig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24. Coroana celor înţelepţi este bogăţia lor, dar nechibzuinţa proştilor este nechibzuinţă.
25. Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înşelător vântură minciuni.
26. În teama de Domnul este încredere puternică, şi copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27. Teama de Domnul este un izvor de viaţă, ca să depărteze de capcanele morţii.
28. În mulţimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prinţului.
29. Cel încet la furie este omul unei mari înţelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalţă nechibzuinţă.