10. Fiul meu, dacă păcătoşii te ademenesc, nu te învoi!
11. Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns şi fără motiv pe cel nevinovat;
12. Să îi înghiţim de vii precum mormântul; şi în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă;
13. Vom găsi toate averile preţioase, ne vom umple casele cu pradă;
14. Aruncă-ţi sorţul printre noi; să avem toţi o singură pungă;
15. Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; opreşte-ţi piciorul de la cărarea lor;
16. Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge.
17. Cu siguranţă în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.
18. Şi ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieţi.
19. Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câştig, lăcomie care ia viaţa celor ce o au.
20. Înţelepciunea strigă afară; îşi înalţă vocea pe străzi;
21. Ea strigă în piaţa de adunare a mulţimii, în pragurile porţilor; îşi rosteşte cuvintele ei în cetate, spunând:
22. Până când simplilor, veţi iubi simplitatea şi batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor şi proştii vor urî cunoaşterea?