14. Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, erau întinaţi cu sânge, astfel încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.
15. Au strigat către ei: Plecaţi; este necurat; Plecaţi, Plecaţi, nu atingeţi; când au fugit şi au rătăcit, ei au spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.
16. Mânia Domnului i-a despărţit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu au uitat la feţele preoţilor, nu au favorizat pe bătrâni.
17. Cât despre noi, ochii noştri lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o naţiune care nu putea să ne salveze.
18. Ei ne vânează paşii ca să nu putem merge pe străzile noastre; sfârşitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlinite, pentru că sfârşitul nostru a venit.
19. Persecutorii noştri sunt mai iuţi decât acvilele cerului; ei ne-au urmărit pe munţi, ne-au pândit în pustie.
20. Suflarea nărilor noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.
21. Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Edomului, care locuieşti în ţara Uţ; paharul va trece şi la tine, vei fi beată şi te vei dezgoli.
22. Pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit, fiică a Sionului; el nu te va mai duce în captivitate; el îţi va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului; el îţi va descoperi păcatele.