1. Şi când Balaam a văzut că îi era plăcut Domnului a binecuvânta pe Israel, nu a mai ieşit, ca în alte dăţi, ca să caute farmece, ci şi-a îndreptat faţa spre pustiu.
2. Şi Balaam şi-a ridicat ochii şi a văzut pe Israel locuind în corturile lor după seminţiile lor; şi duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3. Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis; şi bărbatul a cărui ochi sunt deschişi a spus:
4. El a zis: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu, care a văzut viziunea celui Atotputernic, în timp ce cădea în transă, dar având ochii deschişi;
5. Ce frumoase sunt corturile tale, Iacobe şi locaşurile tale, Israele!
6. Ca văile se întind, ca grădini la malul râului, ca pomii de aloe pe care Domnul i-a sădit şi ca cedri lângă ape.