1. Şi toată adunarea şi-a înălţat vocea şi a strigat; şi poporul a plâns în noaptea aceea.
2. Şi toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi întreaga adunare le-a spus: Să fi dat Dumnezeu să fi murit în ţara Egiptului! Sau, mai bine să fi murit în pustiu!
3. Şi pentru ce ne-a adus Domnul în această ţară? Să cădem prin sabie, ca soţiile noastre şi copiii noştri să fie o pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4. Şi au spus unul altuia: Să ne facem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.
5. Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.
6. Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce au cercetat ţara şi-au rupt hainele,
7. Şi au vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Ţara prin care noi am trecut să o cercetăm este o ţară foarte bună.
8. Dacă Domnul va găsi plăcere în noi, atunci ne va aduce în această ţară şi ne-o va da; o ţară în care curge lapte şi miere.
9. Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, nici să nu vă temeţi de poporul ţării; căci ei sunt pâine pentru noi, apărarea lor s-a depărtat de la ei şi Domnul este cu noi; să nu vă temeţi de ei.
10. Dar toată adunarea a cerut să îi ucidă cu pietre. Şi gloria Domnului a apărut în tabernacolul întâlnirii înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Până când voieşte acest popor să mă provoace? Şi cât timp va trece până când vor crede în mine, cu toate semnele pe care le-am arătat printre ei?
12. Îi voi lovi cu ciumă şi îi voi dezmoşteni şi voi face din tine o naţiune mai mare şi mai tare decât ei.