8. Şi i-ai găsit inima credincioasă înaintea ta şi ai făcut un legământ cu el că îi vei da ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor şi a pereziţilor şi a iebusiţilor şi a ghirgasiţilor, că o vei da, spun eu, seminţei sale şi ţi-ai împlinit cuvintele tale, pentru că eşti drept;
9. Şi ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt şi ai auzit strigătul lor la Marea Roşie;
10. Şi ai arătat semne şi minuni asupra lui Faraon şi asupra tuturor servitorilor săi şi asupra întregului popor al ţării sale, pentru că ai cunoscut că s-au purtat cu mândrie împotriva lor. Astfel ţi-ai făcut un nume, precum este în această zi.
11. Şi ai despărţit marea înaintea lor, astfel ei au mers prin mijlocul mării pe uscat; şi pe persecutorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape puternice.
12. Mai mult, tu i-ai condus ziua printr-un stâlp de nor; şi noaptea printr-un stâlp de foc, pentru a le da lumină pe calea pe care trebuiau să meargă.
13. Tu ai coborât de asemenea pe muntele Sinai şi ai vorbit cu ei din cer, şi le-ai dat judecăţi drepte şi legi adevărate, statute bune şi porunci;
14. Şi le-ai făcut cunoscut sabatul tău sfânt şi le-ai poruncit prin mâna lui Moise, servitorul tău, precepte, statute şi legi;
15. Şi le-ai dat pâine din cer pentru foamea lor şi ai scos apă pentru ei din stâncă, pentru setea lor şi le-ai promis că vor intra să stăpânească ţara pe care ai jurat că le-o vei da.
16. Dar ei şi părinţii noştri s-au purtat cu mândrie şi şi-au înţepenit gâturile şi nu au dat ascultare poruncilor tale,
17. Şi au refuzat să dea ascultare, nici nu şi-au amintit de minunile tale pe care le-ai făcut printre ei; ci şi-au înţepenit gâturile şi în răzvrătirea lor au rânduit o căpetenie pentru a se întoarce la robia lor; dar tu eşti un Dumnezeu gata să ierte, plin de har şi milostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate, şi nu i-ai părăsit.
18. Da, când şi-au făcut un viţel turnat şi au spus: Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt şi au făcut mari batjocuri;
19. Totuşi, tu, în îndurările tale cele multe, nu i-ai părăsit în pustie; stâlpul de nor nu s-a depărtat de ei ziua, pentru a-i conduce pe cale; nici stâlpul de foc noaptea, pentru a le arăta lumină şi calea pe care trebuiau să meargă.
20. Le-ai dat de asemenea duhul tău cel bun pentru a-i instrui, şi nu le-ai oprit mana ta de la gura lor şi le-ai dat apă pentru setea lor.
21. Da, patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie; astfel încât nu le-a lipsit nimic; hainele lor nu s-au învechit şi picioarele lor nu s-au umflat.
22. Mai mult, le-ai dat împărăţii şi naţiuni şi i-ai împărţit în ţinuturi; astfel, ei au stăpânit ţara lui Sihon şi ţara împăratului Hesbonului şi ţara lui Og, împăratul Basanului.
23. Pe copiii lor de asemenea i-ai înmulţit ca stelele cerului şi i-ai adus în ţara pe care ai promis-o părinţilor lor, că vor intra să o stăpânească.
24. Astfel copiii au intrat şi au stăpânit ţara şi tu ai supus înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi, şi i-ai dat în mâinile lor, cu împăraţii lor şi pe popoarele ţării, ca să le poată face precum au voit.
25. Şi ei au luat cetăţi întărite şi un pământ gras şi au stăpânit case pline de toate bunătăţile, fântâni săpate, vii şi grădini de măslini şi pomi roditori în abundenţă; astfel ei au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat şi s-au desfătat în marea ta bunătate.