7. Tu eşti Domnul Dumnezeu, care l-ai ales pe Avram şi l-ai scos din Urul caldeilor, şi i-ai dat numele Avraam;
8. Şi i-ai găsit inima credincioasă înaintea ta şi ai făcut un legământ cu el că îi vei da ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor şi a pereziţilor şi a iebusiţilor şi a ghirgasiţilor, că o vei da, spun eu, seminţei sale şi ţi-ai împlinit cuvintele tale, pentru că eşti drept;
9. Şi ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt şi ai auzit strigătul lor la Marea Roşie;
10. Şi ai arătat semne şi minuni asupra lui Faraon şi asupra tuturor servitorilor săi şi asupra întregului popor al ţării sale, pentru că ai cunoscut că s-au purtat cu mândrie împotriva lor. Astfel ţi-ai făcut un nume, precum este în această zi.
11. Şi ai despărţit marea înaintea lor, astfel ei au mers prin mijlocul mării pe uscat; şi pe persecutorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape puternice.
12. Mai mult, tu i-ai condus ziua printr-un stâlp de nor; şi noaptea printr-un stâlp de foc, pentru a le da lumină pe calea pe care trebuiau să meargă.
13. Tu ai coborât de asemenea pe muntele Sinai şi ai vorbit cu ei din cer, şi le-ai dat judecăţi drepte şi legi adevărate, statute bune şi porunci;
14. Şi le-ai făcut cunoscut sabatul tău sfânt şi le-ai poruncit prin mâna lui Moise, servitorul tău, precepte, statute şi legi;
15. Şi le-ai dat pâine din cer pentru foamea lor şi ai scos apă pentru ei din stâncă, pentru setea lor şi le-ai promis că vor intra să stăpânească ţara pe care ai jurat că le-o vei da.
16. Dar ei şi părinţii noştri s-au purtat cu mândrie şi şi-au înţepenit gâturile şi nu au dat ascultare poruncilor tale,
17. Şi au refuzat să dea ascultare, nici nu şi-au amintit de minunile tale pe care le-ai făcut printre ei; ci şi-au înţepenit gâturile şi în răzvrătirea lor au rânduit o căpetenie pentru a se întoarce la robia lor; dar tu eşti un Dumnezeu gata să ierte, plin de har şi milostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate, şi nu i-ai părăsit.