2. Şi a vorbit înaintea fraţilor săi şi a armatei Samariei şi a spus: Ce fac aceşti iudei slabi? Se vor întări ei? Vor sacrifica ei? Vor termina ei într-o zi? Vor reînvia ei pietrele din grămezile de moloz care sunt arse?
3. Şi Tobia amonitul era lângă el şi a spus: Ceea ce ei construiesc dacă doar o vulpe s-ar urca, ar dărâma zidul lor de piatră.
4. Auzi, Dumnezeul nostru, pentru că suntem dispreţuiţi; şi întoarce ocara lor asupra capului lor şi dă-i ca pradă în ţara captivităţii;
5. Şi nu acoperi nelegiuirea lor şi să nu fie şters păcatul lor dinaintea ta, pentru că ei te-au provocat la mânie înaintea celor care construiesc.
6. Astfel am construit noi zidul; şi tot zidul a fost îmbinat până la jumătatea lui, pentru că poporul avea inimă să muncească.
7. Dar s-a întâmplat, când au auzit Sanbalat şi Tobia şi arabii şi amoniţii şi asdodiţii că zidurile Ierusalimului erau ridicate şi că spărturile începeau să fie astupate, că s-au înfuriat foarte tare,
8. Şi au uneltit toţi împreună să vină şi să lupte împotriva Ierusalimului şi să îl împiedice.
9. Totuşi noi ne-am făcut rugăciunea către Dumnezeul nostru şi am pus o gardă împotriva lor zi şi noapte, din cauza lor.
10. Şi Iuda a spus: Puterea purtătorilor de poveri este slăbită şi este mult moloz; astfel încât nu suntem în stare să construim zidul.
11. Şi potrivnicii noştri au spus: Nu vor şti, nici nu vor vedea, până vom ajunge în mijlocul lor şi îi vom ucide şi vom face ca lucrarea să înceteze.