1. Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. Şi s-a întâmplat în luna Chisleu, în anul al douăzecilea, când eram în palatul Susa,
2. Că Hanani, unul dintre fraţii mei, a venit, el şi anumiţi bărbaţi din Iuda; şi i-am întrebat referitor la iudeii care scăpaseră, care rămăseseră din captivitate şi referitor la Ierusalim.
3. Şi ei mi-au spus: Rămăşiţa care a rămas din captivitate acolo în provincie este în mare necaz şi ocară; zidul Ierusalimului de asemenea este dărâmat şi porţile lui sunt arse cu foc.
4. Şi s-a întâmplat, după ce am auzit aceste cuvinte, că am şezut jos şi am plâns şi am jelit câteva zile şi am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerului,
5. Şi am spus: Te implor, Doamne Dumnezeul cerului, Dumnezeul cel mare şi înfricoşător, care ţine legământul şi mila faţă de cei care îl iubesc şi păzesc poruncile lui;