3. Şi hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de albe, ca zăpada; aşa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate înălbi.
4. Şi li s-au arătat Ilie cu Moise; şi vorbeau cu Isus.
5. Şi Petru a răspuns şi i-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.
6. Fiindcă nu ştia ce să spună; fiindcă erau foarte înspăimântaţi.
7. Şi s-a făcut un nor care i-a umbrit; şi o voce a venit din nor, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultaţi-l!
8. Şi dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei.
9. Şi pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi înviat dintre morţi.
10. Şi au ţinut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce ar însemna învierea dintre morţi.
11. Şi l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină întâi?
12. Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restaurează toate lucrurile; şi după cum este scris despre Fiul omului, că trebuie să sufere multe şi să fie dispreţuit.
13. Dar vă spun că: Ilie a şi venit şi i-au făcut orice au voit, aşa cum este scris despre el.
14. Şi când a venit la discipoli, a văzut o mulţime mare împrejurul lor şi pe scribi întrebându-se cu ei.
15. Şi îndată toţi oamenii, când l-au văzut, au fost foarte uimiţi, şi alergând la el, îl salutau.
16. Şi i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebaţi cu ei?
17. Şi unul din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;
18. Şi oriunde îl apucă, îl scutură puternic şi face spume şi îşi scrâşneşte dinţii şi rămâne vlăguit; şi am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; şi ei nu au fost în stare.