46. Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47. Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48. Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49. Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh şi au strigat;
50. Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vorbit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!
51. Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.
52. Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
53. Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm.
54. Şi după ce au ieşit din corabie, îndată l-au cunoscut,
55. Şi alergau prin toată acea regiune de jur împrejur şi începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
56. Şi oriunde intra în sate, sau cetăţi, sau ţinuturi, puneau pe bolnavi în străzi şi îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; şi câţi l-au atins au fost făcuţi sănătoşi.