46. Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47. Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48. Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49. Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh şi au strigat;
50. Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vorbit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!
51. Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.