35. Şi când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el şi au spus: Acesta este un loc pustiu şi ora este deja târzie.
36. Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ţinutului şi în sate şi să îşi cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
37. Iar el a răspuns şi le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem şi să cumpăram pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38. Iar el le-a spus: Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi. Şi după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci şi doi peşti.
39. Şi le-a poruncit să îi aşeze pe toţi în grupuri, pe iarba verde.
40. Şi au şezut în rânduri câte o sută şi câte cincizeci.
41. Şi după ce a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit în sus spre cer şi a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a împărţit printre toţi.
42. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43. Şi au ridicat douăsprezece coşuri pline de frânturi şi rămăşiţele de la peşti.
44. Şi cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbaţi.
45. Şi îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie şi să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulţimii.
46. Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47. Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48. Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49. Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh şi au strigat;
50. Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vorbit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!
51. Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.
52. Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
53. Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm.