20. Fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiind că el era un bărbat drept şi un sfânt şi îl ocrotea; şi când îl auzea, făcea multe şi îl asculta cu plăcere.
21. Şi când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naştere, a făcut o masă mai marilor săi şi marilor căpetenii şi celor dintâi ai Galileii;
22. Şi când fiica acelei Irodiade a intrat şi a dansat şi a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voieşti şi îţi voi da.
23. Şi i-a jurat: Orice îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din împărăţia mea.
24. Iar ea a ieşit şi i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
25. Şi îndată a intrat cu grabă la împărat şi i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
26. Şi împăratul a fost foarte întristat; totuşi, din cauza jurământului şi a celor care şedeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
27. Şi îndată împăratul a trimis un călău şi a poruncit să îi fie adus capul; şi s-a dus şi l-a decapitat în închisoare,
28. Şi i-a adus capul pe o tavă şi l-a dat fetei; şi fata l-a dat mamei ei.
29. Şi când au auzit discipolii lui, au venit şi i-au luat trupul mort şi l-au pus într-un mormânt.
30. Şi apostolii s-au adunat la Isus şi i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute şi cele ce i-au învăţat pe oameni.
31. Iar el le-a spus: Veniţi voi înşivă la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă un timp. Fiindcă erau mulţi venind şi plecând şi nu aveau timp nici să mănânce.
32. Şi au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
33. Şi oamenii i-au văzut plecând şi mulţi l-au cunoscut şi au alergat pe jos până acolo, din toate cetăţile şi s-au dus înaintea lor şi s-au adunat la el.
34. Şi Isus, când a ieşit, a văzut mulţi oameni şi i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să îi înveţe multe lucruri.
35. Şi când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el şi au spus: Acesta este un loc pustiu şi ora este deja târzie.