6. Şi alta a căzut pe o stâncă; şi imediat după ce a răsărit s-a uscat, pentru că îi lipsea umezeală.
7. Şi alta a căzut printre spini; şi spinii au crescut împreună cu ea şi au înăbuşit-o.
8. Şi alta a căzut pe pământ bun şi a răsărit şi a făcut rod însutit. Şi după ce a spus acestea, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
9. Iar discipolii lui l-au întrebat, spunând: Ce să fie această parabolă?
10. Iar el a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole; ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.
11. Şi parabola este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cele de lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi.
13. Iar cele de pe stâncă, sunt cei care când aud, primesc cu bucurie cuvântul; dar aceştia nu au rădăcină, care cred pentru un timp şi în timpul ispitei se îndepărtează.
14. Iar cea care a căzut printre spini sunt cei care, după ce au auzit, merg mai departe şi sunt înăbuşiţi sub îngrijorări şi bogăţii şi plăceri ale acestei vieţi şi nu aduc rod la maturitate.
15. Dar cea în pământ bun sunt cei care într-o inimă onestă şi bună, auzind cuvântul, îl păzesc şi aduc rod cu răbdare.
16. Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o acoperă cu un vas, sau o pune sub pat; ci o pune pe un sfeşnic ca toţi care intră să vadă lumina.
17. Fiindcă nimic nu este tainic care să nu se scoată la iveală; nici ceva ascuns, care nu va fi cunoscut şi va veni pe faţă.