21. Şi scribii şi fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?
22. Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns şi le-a zis: Ce cugetaţi în inimile voastre?
23. Ce este mai uşor a spune: Păcatele tale îţi sunt iertate; sau a spune: Ridică-te şi umblă?
24. Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (a zis paraliticului): Îţi spun, ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă.
25. Şi imediat s-a sculat în faţa lor, a luat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu.
26. Şi toţi au fost uimiţi şi glorificau pe Dumnezeu şi au fost umpluţi de frică, spunând: Astăzi am văzut lucruri neobişnuite.
27. Şi după acestea a ieşit şi a văzut pe un vameş numit Levi, şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă.
28. Şi el a abandonat totul şi sculându-se, l-a urmat.
29. Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi a fost o mare mulţime de vameşi şi de alţii care şedeau la masă cu ei.
30. Dar scribii lor şi fariseii cârteau împotriva discipolilor lui, spunând: De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?
31. Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii.
32. Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
33. Iar ei i-au spus: De ce discipolii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni şi la fel cei ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau?