10. Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
11. Fariseul a stat în picioare şi s-a rugat astfel în el însuşi: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt precum ceilalţi oameni, jecmănitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.
12. Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obţin.
13. Şi vameşul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14. Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălţându-se pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe sine însuşi, va fi înălţat.
15. Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16. Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.
17. Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
18. Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?
19. Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
22. Şi, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuşi îţi lipseşte un lucru; vinde tot ce ai şi împarte la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-mă.
23. Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24. Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!
25. Fiindcă este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27. Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
28. Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.
29. Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30. Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp şi în lumea care vine, viaţă veşnică.