24. Şi a strigat şi a spus: Tată Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr ca să îşi înmoaie vârful degetului în apă şi să îmi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în această flacără.
25. Dar Avraam i-a spus: Fiule, aminteşte-ţi că tu în timpul vieţii tale, ai primit lucrurile tale bune şi tot aşa, Lazăr pe cele rele; dar acum este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este stabilită o prăpastie mare; aşa că cei ce voiesc să treacă de aici la voi, nu pot; nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Atunci a spus: De aceea te rog tată, să îl trimiţi la casa tatălui meu;