6. Şi când vine acasă, cheamă la un loc prietenii şi vecinii, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, pentru că am găsit oaia mea pierdută.
7. Vă spun că tot aşa va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.
8. Sau, care femeie, având zece arginţi, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă şi mătură casa şi caută cu grijă până când îl găseşte?
9. Şi după ce îl găseşte, cheamă la un loc prietenele şi vecinele, spunând: Bucuraţi-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut.
10. La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.
11. Şi a spus: Un anumit om avea doi fii;
12. Şi cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărţit avutul său.
13. Şi nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul şi a călătorit într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind destrăbălat.
14. Şi după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea ţară; şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi s-a dus şi s-a alipit de un cetăţean al acelei ţări; iar acela l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.
16. Şi ar fi dorit să îşi umple pântecele cu roşcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.
17. Şi când şi-a venit în fire, a spus: Câţi angajaţi ai tatălui meu au pâine din abundenţă iar eu pier de foame!
18. Mă voi scula şi voi merge la tatăl meu şi îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta,
19. Şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi.
20. Şi s-a sculat şi a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă foarte departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă şi a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat.
21. Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău.