11. Şi a spus: Un anumit om avea doi fii;
12. Şi cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărţit avutul său.
13. Şi nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul şi a călătorit într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind destrăbălat.
14. Şi după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea ţară; şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi s-a dus şi s-a alipit de un cetăţean al acelei ţări; iar acela l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.
16. Şi ar fi dorit să îşi umple pântecele cu roşcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.
17. Şi când şi-a venit în fire, a spus: Câţi angajaţi ai tatălui meu au pâine din abundenţă iar eu pier de foame!
18. Mă voi scula şi voi merge la tatăl meu şi îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta,
19. Şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi.