19. Şi ţara să aducă rodul ei şi să mâncaţi spre săturarea voastră şi să locuiţi în siguranţă în ea.
20. Şi dacă veţi spune: Ce vom mânca în al şaptelea an? Iată, nu vom semăna, nici nu vom aduna în rodul nostru;
21. Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în al şaselea an, iar el va face rod pentru trei ani.
22. Şi veţi semăna în al optulea an şi veţi mânca tot din rodul vechi până în al nouălea an; până ce roadele lui vor intra la voi veţi mânca din cele vechi.
23. Pământul să nu fie vândut pentru totdeauna, căci pământul este al meu, pentru că voi sunteţi străini şi locuitori temporari cu mine.
24. Şi în toată ţara stăpânirii voastre să daţi o răscumpărare pentru pământ.
25. Dacă fratele tău sărăceşte şi a vândut ceva din moştenirile sale şi dacă vine cineva dintre rudele sale să o răscumpere, atunci să răscumpere ceea ce fratele lui a vândut.
26. Şi dacă bărbatul nu are pe nimeni ca să răscumpere şi el însuşi este în stare să o răscumpere;
27. Atunci să socotească anii de la vânzarea ei şi să plătească înapoi ce este în plus bărbatului căruia i-a vândut-o; ca să se întoarcă înapoi la stăpânirea sa.
28. Dar dacă nu este în stare să îi plătească înapoi, atunci ceea ce este vândut să rămână în mâna celui ce a cumpărat, până în anul jubileului; şi la jubileu să iasă şi să se întoarcă în stăpânirea sa.
29. Şi dacă un bărbat vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, atunci el poate să o răscumpere în decursul unui an întreg după ce aceasta este vândută; în decursul unui an întreg poate să o răscumpere.
30. Şi dacă nu o răscumpără pe durata unui an întreg, atunci casa care este în cetatea înconjurată cu ziduri să fie întemeiată, pentru totdeauna celui ce a cumpărat-o prin toate generaţiile sale, aceasta să nu iasă la jubileu.
31. Dar casele din satele care nu au ziduri, de jur împrejur, să fie socotite precum câmpurile ţinutului, ele pot fi răscumpărate şi vor ieşi la jubileu.
32. Totuşi cetăţile leviţilor şi casele din cetăţile stăpânirilor lor, leviţii le pot răscumpăra oricând.
33. Şi dacă un bărbat cumpără de la un levit, atunci casa care a fost vândută şi cetatea stăpânirii sale, să iasă la jubileu, căci casele din cetăţile leviţilor sunt stăpânirea lor printre copiii lui Israel.
34. Dar câmpul de la împrejurimile cetăţilor lor să nu fie vândut, pentru că este stăpânirea lor veşnică.
35. Şi dacă fratele tău sărăceşte şi decade lângă tine; atunci să îl ajuţi, da, chiar dacă este un străin, sau un locuitor temporar; ca el să trăiască cu tine.
36. Nu lua camătă de la el, sau dobândă, ci să te temi de Dumnezeul tău; ca fratele tău să trăiască cu tine.
37. Să nu îi dai banii cu camătă, nici să nu îi împrumuţi merinde cu dobândă.