6. Sufletul care a atins aşa ceva să fie necurat până seara şi să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât dacă îşi spală carnea cu apă.
7. Şi când soarele a apus, să fie curat şi după aceea să mănânce din lucrurile sfinte; deoarece aceasta este mâncarea sa.
8. Ceea ce moare de la sine, sau este sfâşiat de fiare, să nu mănânce pentru a nu se pângări în aceasta: Eu sunt Domnul.
9. De aceea ei să ţină rânduiala mea, ca nu cumva să poarte păcat pentru aceasta şi de aceea să moară, dacă o pângăreşte: Eu Domnul îi sfinţesc.
10. Niciun străin să nu mănânce din lucrul sfânt, un călător oaspete al preotului, sau un servitor angajat, să nu mănânce lucrul sfânt.