26. Şi Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem, şi bărbaţii din Sihem şi-au pus încrederea în el.
27. Şi au ieşit în câmpuri şi le-au cules viile şi au călcat strugurii şi s-au veselit şi au intrat în casa dumnezeului lor şi au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.
28. Şi Gaal, fiul lui Ebed, a spus: Cine este Abimelec şi cine este Sihem, ca să îi servim? Nu este el fiul lui Ierubaal? Şi Zebul, căpetenia sa? Serviţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; pentru ce să îi servim lui?
29. De ar fi acest popor în mâna mea! Atunci aş îndepărta pe Abimelec. Şi el i-a spus lui Abimelec: Înmulţeşte-ţi armata şi ieşi afară.
30. Şi după ce Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, mânia lui s-a aprins.
31. Şi a trimis mesageri la Abimelec pe ascuns, spunând: Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii săi au venit la Sihem; şi, iată, ei întăresc cetatea împotriva ta.
32. Acum de aceea ridică-te noaptea, tu şi poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp;
33. Şi va fi astfel: dimineaţa, imediat ce soarele a răsărit, să te scoli devreme şi să te aşezi asupra cetăţii; şi, iată, el şi poporul care este cu el, vor ieşi împotriva ta, atunci le vei face după cum vei găsi de cuviinţă.
34. Şi Abimelec s-a ridicat noaptea, el şi tot poporul care era cu el, şi s-au aşezat la pândă împotriva Sihemului în patru cete.
35. Şi Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii; iar Abimelec s-a ridicat, el şi poporul care era cu el, de la pândă.
36. Şi când Gaal a văzut poporul, i-a spus lui Zebul: Iată, coboară oameni din vârfurile munţilor. Şi Zebul i-a spus: Tu vezi umbra munţilor de parcă ar fi oameni.
37. Şi Gaal a vorbit din nou şi a spus: Vezi acolo, coboară oameni prin mijlocul ţării şi o altă ceată vine pe la câmpia lui Monenim.
38. Atunci Zebul i-a spus: Unde este acum gura ta, cu care ai zis: Cine este Abimelec, de ar trebui să îi servim? Nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Ieşi acum, te rog, şi luptă cu ei.