6. Şi Israel era foarte sărăcit din cauza madianiţilor; şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.
7. Şi s-a întâmplat, când copiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza madianiţilor,
8. Că Domnul a trimis un profet la copiii lui Israel, care le-a spus: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am adus din Egipt şi v-am scos din casa robiei;
9. Şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă oprimau şi i-am alungat dinaintea voastră şi v-am dat ţara lor;
10. Şi v-am spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi; dar nu aţi ascultat de vocea mea.
11. Şi a venit un înger al Domnului şi a şezut sub un stejar care era în Ofra, care era al lui Ioas abiezeritul. Şi fiul său Ghedeon bătea grâu în teasc, ca să îl ascundă de madianiţi.
12. Şi îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a spus: Domnul este cu tine, războinic viteaz!
13. Şi Ghedeon i-a spus: O, Domnul meu, dacă este Domnul cu noi, de ce au venit toate acestea asupra noastră? Şi unde sunt toate miracolele sale pe care ni le-au povestit părinţii noştri, spunând: Nu ne-a scos Domnul din Egipt? Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâinile madianiţilor.
14. Şi Domnul a privit spre el şi a spus: Du-te cu această putere a ta şi vei salva pe Israel din mâna madianiţilor; nu te-am trimis eu?
15. Iar el i-a spus: O, Domnul meu, prin ce voi salva eu pe Israel? Iată, familia mea este săracă în Manase şi eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu.
16. Şi Domnul i-a spus: Negreşit eu voi fi cu tine şi tu vei lovi pe madianiţi ca pe un singur om.
17. Iar el i-a spus: Acum, dacă am găsit har în ochii tăi, atunci arată-mi un semn că tu vorbeşti cu mine.
18. Te rog, nu te depărta de aici, până voi veni la tine şi îmi voi aduce darul şi îl voi pune înaintea ta. Iar el a spus: Voi rămâne până te vei întoarce.
19. Şi Ghedeon a intrat şi a pregătit un ied şi azime, dintr-o efă de făină, carnea a pus-o într-un coş şi zeama a pus-o într-o oală şi i le-a adus afară sub stejar şi i le-a prezentat.
20. Şi îngerul lui Dumnezeu i-a spus: Ia carnea şi azimele şi pune-le pe această stâncă şi varsă zeama. Şi el a făcut astfel.
21. Atunci îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna lui şi a atins carnea şi azimele; şi s-a ridicat foc din stâncă şi a mistuit carnea şi azimele. Atunci îngerul Domnului s-a depărtat dinaintea ochilor lui.
22. Şi după ce Ghedeon a văzut că a fost un înger al Domnului, Ghedeon a spus: Vai, Doamne Dumnezeule! Pentru că am văzut un înger al Domnului faţă în faţă.
23. Şi Domnul i-a spus: Pace ţie, nu te teme, nu vei muri.