24. Şi când poporul l-a văzut, au lăudat pe dumnezeul lor, pentru că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe duşmanul nostru şi pe nimicitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre noi.
25. Şi s-a întâmplat, când inimile lor erau vesele, că au spus: Chemaţi pe Samson, ca să ne distreze. Şi au chemat pe Samson din casa închisorii; şi el i-a distrat; şi l-au pus între stâlpi.
26. Şi Samson a spus băiatului care îl ţinea de mână: Permite-mi să ating stâlpii pe care stă casa, ca să mă sprijin de ei.
27. Acum, casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnii filistenilor erau acolo; şi erau pe acoperiş cam trei mii de bărbaţi şi de femei, care priveau în timp ce Samson îi distra.
28. Şi Samson a chemat pe Domnul şi a spus: O, Doamne Dumnezeule, aminteşte-ţi de mine te rog şi întăreşte-mă, doar de data aceasta, O, Dumnezeule, ca să fiu răzbunat îndată asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei.
29. Şi Samson a apucat cei doi stâlpi din mijloc pe care stătea casa şi de care era susţinută, pe unul cu mâna lui dreaptă şi pe celălalt cu stânga lui.
30. Şi Samson a spus: Să mor împreună cu filistenii. Şi s-a plecat cu toată puterea lui; şi casa a căzut peste domni şi peste tot poporul care era în ea. Astfel că morţii pe care i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care îi ucisese în viaţa sa.
31. Atunci fraţii săi şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au luat şi l-au urcat şi l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în locul de îngropare al lui Manoah, tatăl său. Şi el judecase pe Israel douăzeci de ani.