15. Şi ea i-a spus: Cum poţi să spui, te iubesc, când inima ta nu este cu mine? În aceste trei rânduri m-ai batjocorit şi nu mi-ai spus în ce stă marea ta putere.
16. Şi s-a întâmplat, după ce l-a supărat zilnic prin cuvintele ei şi l-a implorat, astfel că sufletul lui a fost chinuit până la moarte,
17. Că şi-a deschis toată inima şi i-a spus: Brici nu s-a pus pe capul meu, pentru că sunt nazireu lui Dumnezeu din pântecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea mă va părăsi şi voi deveni slab şi voi fi ca orice alt om.
18. Şi când Dalila a văzut că îşi deschisese toată inima, a trimis şi a chemat pe domnii filistenilor, spunând: Urcaţi-vă de data aceasta, pentru că şi-a deschis toată inima faţă de mine. Atunci domnii filistenilor s-au urcat la ea şi au adus bani în mâinile lor.
19. Şi ea l-a adormit pe genunchii ei; şi a chemat un om şi l-a pus să îi radă cele şapte şuviţe ale capului său; şi ea a început să îl chinuiască; şi puterea lui l-a părăsit.
20. Şi ea a spus: Samson, filistenii sunt asupra ta. Şi el s-a trezit din somnul său şi a spus: Voi ieşi ca în celelalte dăţi şi mă voi scutura. Şi nu ştia că Domnul îl părăsise.
21. Dar filistenii l-au luat şi i-au scos ochii; şi l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu cătuşe de aramă; şi el măcina în casa închisorii.
22. Totuşi, părul capului său a început să crească din nou după ce fusese ras.
23. Apoi domnii filistenilor s-au adunat ca să ofere un mare sacrificiu lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se bucure, pentru că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe Samson, duşmanul nostru.
24. Şi când poporul l-a văzut, au lăudat pe dumnezeul lor, pentru că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe duşmanul nostru şi pe nimicitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre noi.
25. Şi s-a întâmplat, când inimile lor erau vesele, că au spus: Chemaţi pe Samson, ca să ne distreze. Şi au chemat pe Samson din casa închisorii; şi el i-a distrat; şi l-au pus între stâlpi.
26. Şi Samson a spus băiatului care îl ţinea de mână: Permite-mi să ating stâlpii pe care stă casa, ca să mă sprijin de ei.
27. Acum, casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnii filistenilor erau acolo; şi erau pe acoperiş cam trei mii de bărbaţi şi de femei, care priveau în timp ce Samson îi distra.
28. Şi Samson a chemat pe Domnul şi a spus: O, Doamne Dumnezeule, aminteşte-ţi de mine te rog şi întăreşte-mă, doar de data aceasta, O, Dumnezeule, ca să fiu răzbunat îndată asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei.
29. Şi Samson a apucat cei doi stâlpi din mijloc pe care stătea casa şi de care era susţinută, pe unul cu mâna lui dreaptă şi pe celălalt cu stânga lui.
30. Şi Samson a spus: Să mor împreună cu filistenii. Şi s-a plecat cu toată puterea lui; şi casa a căzut peste domni şi peste tot poporul care era în ea. Astfel că morţii pe care i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care îi ucisese în viaţa sa.
31. Atunci fraţii săi şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au luat şi l-au urcat şi l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în locul de îngropare al lui Manoah, tatăl său. Şi el judecase pe Israel douăzeci de ani.