14. Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.
15. Dar eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, Domnul oştirilor este numele său.
16. Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să pun temeliile pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.
17. Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.
18. Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.