1. Mângâiaţi-vă, mângâiaţi-vă poporul meu, spune Dumnezeul vostru.
2. Vorbiţi cu mângâiere inimii Ierusalimului şi strigaţi-i, că războiul lui s-a împlinit, că nelegiuirea lui este iertată, fiindcă a primit dublu din mâna Domnului pentru toate păcatele ei.
3. Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi în pustie un drum mare şi drept pentru Dumnezeul nostru.
4. Fiecare vale va fi înălţată şi fiecare munte şi deal va fi coborât, şi cea strâmbă va fi îndreptată şi locurile colţuroase, netede,
5. Şi gloria Domnului va fi revelată şi toată făptura va vedea împreună, fiindcă gura Domnului a spus-o.
6. Vocea a spus: Strigă. Iar el a spus: Ce să strig? Toată făptura este iarbă şi toată frumuseţea acesteia este ca floarea câmpului,
7. Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, pentru că duhul Domnului suflă peste ea, cu siguranţă poporul este iarbă.