9. Precum norul este mistuit şi se împrăştie, tot aşa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca.
10. Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaşte.
11. De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12. Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13. Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcuşul meu îmi va uşura plângerea;
14. Atunci tu mă înspăimânţi cu vise şi mă îngrozeşti prin viziuni,
15. Astfel că sufletul meu alege strangulare şi moarte mai degrabă decât viaţa mea.
16. Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deşertăciune.
17. Ce este omul să îl preamăreşti? Şi să îţi apleci inima peste el?