7. Când stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
8. Sau cine a închis marea cu porţi, când a izbucnit, de parcă ar fi ieşit din pântece?
9. Când i-am făcut norul veşmânt şi întunericul gros faşă pentru ea,
10. Şi am spart pentru ea locul meu hotărât şi am pus drugi şi porţi,
11. Şi am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; şi aici să fie oprite mândrele tale valuri?
12. Ai poruncit tu dimineţii în zilele tale; și ai făcut răsăritul să îşi cunoască locul,
13. Ca să apuce marginile pământului; şi cei stricaţi să fie scuturaţi de pe el?
14. Este întors ca lutul în sigiliu; şi ei stau în picioare ca un veşmânt.
15. Şi celor răi lumina le este oprită şi braţul înalt va fi frânt.
16. Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
17. Ţi-au fost porţile morţii deschise? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18. Ai priceput tu lăţimea pământului? Spune dacă le cunoşti pe toate.
19. Unde este calea pe care locuieşte lumina? Şi cât despre întuneric, unde este locul lui,