7. Când stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
8. Sau cine a închis marea cu porţi, când a izbucnit, de parcă ar fi ieşit din pântece?
9. Când i-am făcut norul veşmânt şi întunericul gros faşă pentru ea,
10. Şi am spart pentru ea locul meu hotărât şi am pus drugi şi porţi,
11. Şi am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; şi aici să fie oprite mândrele tale valuri?
12. Ai poruncit tu dimineţii în zilele tale; și ai făcut răsăritul să îşi cunoască locul,
13. Ca să apuce marginile pământului; şi cei stricaţi să fie scuturaţi de pe el?
14. Este întors ca lutul în sigiliu; şi ei stau în picioare ca un veşmânt.
15. Şi celor răi lumina le este oprită şi braţul înalt va fi frânt.