22. Să îmi cadă braţul din umărul meu şi braţul să îmi fie frânt din os.
23. Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare şi din cauza înălţimii lui nu am putut îndura.
24. Dacă am făcut aurul speranţa mea, sau am spus aurului pur: Tu eşti încrederea mea;
25. Dacă m-am bucurat că bogăţia mea era mare şi că mâna mea a obţinut mult,
26. Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27. Şi inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28. Şi aceasta ar fi nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecător; fiindcă aş fi negat pe Dumnezeu de sus.
29. Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălţat când răul l-a găsit,
30. Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31. Dacă bărbaţii cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturaţi!
32. Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis uşile mele călătorului.
33. Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34. M-am temut de o mare mulţime, sau dispreţul familiilor m-a îngrozit, încât să tac şi să nu ies afară pe uşă?
35. O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorinţa mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă şi potrivnicul meu să fi scris o carte.
36. Cu siguranţă aş lua-o pe umărul meu şi mi-aş lega-o ca pe o coroană.
37. I-aş spune numărul paşilor mei; ca un prinţ m-aş apropia de el.
38. Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele lui în acelaşi fel se plâng,