20. Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat şi dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21. Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22. Să îmi cadă braţul din umărul meu şi braţul să îmi fie frânt din os.
23. Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare şi din cauza înălţimii lui nu am putut îndura.
24. Dacă am făcut aurul speranţa mea, sau am spus aurului pur: Tu eşti încrederea mea;
25. Dacă m-am bucurat că bogăţia mea era mare şi că mâna mea a obţinut mult,
26. Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27. Şi inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28. Şi aceasta ar fi nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecător; fiindcă aş fi negat pe Dumnezeu de sus.
29. Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălţat când răul l-a găsit,
30. Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31. Dacă bărbaţii cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturaţi!
32. Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis uşile mele călătorului.
33. Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34. M-am temut de o mare mulţime, sau dispreţul familiilor m-a îngrozit, încât să tac şi să nu ies afară pe uşă?
35. O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorinţa mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă şi potrivnicul meu să fi scris o carte.
36. Cu siguranţă aş lua-o pe umărul meu şi mi-aş lega-o ca pe o coroană.