3. Singuri, din lipsă şi foamete, fugind în pustie de mult pustiită şi secătuită.
4. Care taie nalbă de pe lângă tufişuri şi rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5. Ei au fost alungaţi dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoţ);
6. Ca să locuiască în coastele văilor, în peşteri ale pământului şi în stânci.
7. Printre tufişuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8. Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloşi decât pământul.
9. Şi acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.