13. Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14. Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15. Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; şi bunăstarea mea trece ca un nor.
16. Şi acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17. Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopţii şi tendoanele mele nu au odihnă.
18. Prin marea forţă a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămăşii mele.
19. El m-a aruncat în mocirlă şi am devenit ca ţărâna şi cenuşa.
20. Strig către tine şi nu mă asculţi; mă ridic în picioare şi nu iei aminte la mine.
21. Ai devenit crud faţă de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22. Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el şi îmi topeşti fiinţa.
23. Fiindcă ştiu că mă vei aduce la moarte şi la casa rânduită pentru toţi cei vii.
24. Totuşi el nu îşi va întinde mâna spre mormânt, deşi ei strigă la nimicirea lui.