1. Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinţi i-aş fi dispreţuit încât să îi aşez cu câinii turmei mele.
2. Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrâneţea a pierit?
3. Singuri, din lipsă şi foamete, fugind în pustie de mult pustiită şi secătuită.
4. Care taie nalbă de pe lângă tufişuri şi rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5. Ei au fost alungaţi dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoţ);
6. Ca să locuiască în coastele văilor, în peşteri ale pământului şi în stânci.
7. Printre tufişuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8. Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloşi decât pământul.
9. Şi acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10. Ei mă detestă, fug departe de mine şi nu se abţin să mă scuipe în faţă.
11. Pentru că mi-a dezlegat frânghia şi m-a chinuit, ei de asemenea şi-au dat frâu liber înaintea mea.
12. Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele şi îşi ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13. Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.