3. Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanţie.
4. Ei abat pe nevoiaş de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5. Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să îşi facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei şi pentru copiii lor.
6. Ei îşi culeg fiecare nutreţul său în câmp şi adună recolta viei celor stricaţi.
7. Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8. Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munţilor şi îmbrăţişează stânca din lipsa unui adăpost.