11. Sau întuneric, încât nu poţi vedea; şi abundenţă de ape te acoperă.
12. Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Şi iată, înălţimea stelelor, cât de sus sunt ele!
13. Iar tu spui: Cum ştie Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?
14. Nori groşi îi sunt acoperământ şi el nu vede; şi umblă pe rotocolul cerului.
15. Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricaţi au călcat-o în picioare?
16. Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;
17. Care au spus lui Dumnezeu: Pleacă de la noi; şi ce poate face cel Atotputernic pentru ei?
18. Totuşi el a umplut casele lor cu bunătăţi, dar sfatul celor stricaţi este departe de mine.
19. Cei drepţi văd aceasta şi se veselesc; şi cei nevinovaţi au râs de ei în batjocură.
20. Iată, averea noastră nu este stârpită, dar rămăşiţa lor o mistuie focul.