17. Fărădelegea mea este sigilată într-un sac şi îmi coşi nelegiuirea.
18. Şi, cu siguranţă, muntele căzând ajunge de nimic şi stânca este mutată din locul ei.
19. Apele tocesc pietrele; tu speli din ţărâna pământului lucrurile care cresc şi distrugi speranţa omului.
20. Îl învingi pentru totdeauna şi el trece; îi schimbi înfăţişarea şi îl trimiţi departe.
21. Fiii lui ajung la onoare şi el nu ştie; sunt înjosiţi, dar el nu pricepe aceasta.
22. Dar carnea lui pe el va avea durere şi sufletul său în el va jeli.