5. Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.
6. Şi era acolo fântâna lui Iacob. Isus, aşadar, fiind obosit de călătorie, s-a aşezat astfel la fântână; era cam pe la ora a şasea.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.
8. (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).
9. Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.
10. Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut şi el ţi-ar fi dat apă vie.
11. Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde aşadar ai apa cea vie?
12. Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi copiii lui şi vitele lui?
13. Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.
14. Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.
15. Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot.