22. Şi la Ierusalim era sărbătoarea dedicării şi era iarnă.
23. Şi Isus se plimba prin templu, în porticul lui Solomon.
24. Atunci iudeii l-au înconjurat şi i-au spus: Până când ne faci să ne îndoim? Dacă tu eşti Cristosul, spune-ne pe faţă.
25. Isus le-a răspuns: V-am zis şi nu aţi crezut; faptele pe care le fac eu în numele Tatălui meu, ele aduc mărturie despre mine.
26. Dar voi nu credeţi, fiindcă nu sunteţi dintre oile mele, după cum v-am spus.
27. Oile mele aud vocea mea şi eu le cunosc şi ele mă urmează;
28. Şi eu le dau viaţă eternă; şi nicidecum nu vor pieri niciodată şi nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui meu.
30. Eu şi Tatăl una suntem.
31. Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să îl ucidă cu pietre.
32. Isus le-a răspuns: V-am arătat multe fapte bune de la Tatăl meu; pentru care din aceste fapte mă ucideţi cu pietre?
33. Iudeii i-au răspuns, zicând: Nu pentru o lucrare bună te ucidem cu pietre, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, fiind om, te faci pe tine însuţi Dumnezeu.
34. Isus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră: Eu am spus: Sunteţi dumnezei?
35. Dacă i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul lui Dumnezeu şi scriptura nu poate fi desfiinţată,
36. Voi spuneţi despre acela pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume: Tu blasfemiezi, pentru că am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu?
37. Dacă nu fac faptele Tatălui meu, să nu mă credeţi.
38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeţi, credeţi faptele ca să ştiţi şi să credeţi că Tatăl este în mine şi eu în el.
39. De aceea căutau din nou să îl prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40. Şi s-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început; şi a rămas acolo.