27. Şi când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Şi omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei este chinuit în ea; şi Domnul a ascuns aceasta de la mine şi nu mi-a zis.
28. Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înşela?
29. Atunci el i-a spus lui Ghehazi: Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe calea ta; dacă întâlneşti vreun om, să nu îl saluţi; şi dacă cineva te va saluta, să nu îi răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului.
30. Şi mama copilului a spus: Precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.
31. Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar nu a fost nici voce, nici auzire. Pentru aceea el a mers să îl întâlnească şi i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.
32. Şi când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort şi întins pe patul său.
33. Şi de aceea a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.
34. Şi s-a urcat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii lui pe ochii lui şi mâinile lui pe mâinile lui; şi s-a întins peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.
35. Atunci s-a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; şi s-a urcat şi s-a întins peste el; şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.
36. Şi el l-a chemat pe Ghehazi şi a spus: Cheam-o pe sunamita aceasta. Astfel, el a chemat-o. Şi după ce ea a venit la el, el a zis: Ridică-ţi fiul.